TRECERE
Astfel iubim cafeneaua
ca pe o sală de tribunal
ca boxe de cafea și procurori
alunecînd pe zațuri pas de pas,
– fetele zîmbesc sub ruj
bărbații tac;
vehiculează probe și mocnesc idei
cerc lîngă cerc, la fiecare masă
minți se-nfierbîntă, fumul se îndeasă.
Și rîd femei – bărbații tac;
se-nalță fumul drept ca o pădure;
toți tresărind cînd, deslușit,
pe undeva lucrează o secure.
Plecăm grăbiți cu ramele deschise
unii se-ntorc și pleacă iar
și iar se-ntorc – un mecanism lucid
ne-mpinge între gest și remușcare . . .