Un moment de răscruce în istoria românilor - Unirea de la 1600
Mihai Viteazul sau Mihai Bravu, născut în 1558 la Drăgoești, lângă Floci (numit și Orașul de Floci sau Târgul de Floci, numele provenind de la lâna care se comercializa acolo în evul mediu, oraș situat
la vărsarea râului Ialomița în Dunăre, pe un curs vechi al râului, Ialomița Veche, curs azi secat dar vizibil în teren), a fost bănișor de Strehaia. Este considerat copil din flori al lui Pătraşcu cel Bun, dar
mama lui era o Cantacuzină, adică o coborâtoare din vestita familie bizantină care a dat doi împăraţi în
veacul al XIV-lea şi care se număra printre marile familii nobile ale Bizanţului.
La sfârșitul anului 1588 Mihai Viteazul devine stolnic al curții lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. Pe 11 oct 1593,
devine voievod al Țării Românești, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar și
al otomanilor (după ce a plătit o sumă uriașă, de 1,5 milioane de galbeni,
neconfirmată documentar).
Aderă la "Liga Sfântă" creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea,
din care inițial făceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova și
Toscana. Ulterior aderă și Transilvania, Moldova și Țara Românească (Aron Vodă,
domnul Moldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594,
oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor,
intrarea în alianța antiotomană).
Aderarea Țării Românești la "Liga Sfântă" a condus la izbucnirea, pe13 noiembrie 1594, a unei revolte antiotomane, soldată cu suprimarea creditorilor levantini și a întregii garnizoane otomane staționată
Pe acest fundal, Mihai pornește o ofensivă generală împotriva Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de
pe ambele părți ale Dunării (Giurgiu, Hârșova, Silistra ș.a). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit " Padina Șerpătești" de lângă satul Stănești)
culminată cu incendierea Rusciucului.
După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară. Datorită recunoașterii
ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o delegație de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relațiile munteano-transilvănene.
Page | 61
Nerespectând porunca domnitorului, delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie negociază și
semnează la Alba Iulia la 20 mai 1595 un tratat cu Bathory, prin care Mihai devenea locțiitorul acestuia
pe propriul său tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcătuit din 12 boieri de rang înalt.
Comandând o armată de cca. 16.000 de ostași, la care se adăugau cei 7.000 de
transilvăneni conduși de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obține la 13/23 august 1595
contra turcilor o strălucită victorie, la Călugăreni - (evocată de poetul George Coșbuc
în poemul "Pașa Hassan"). Contraofensiva otomană îl forțează să se retragă temporar
în munți, așteptând sprijinul lui Sigismund Bathory.
Bătăliile de la Călugăreni,
Târgovişte
și Giurgiu (litografii)
Între timp, Ștefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe, cu sprijin transilvănean și moldovean eliberarea orașelor
Târgoviște (5-8 octombrie 1595), București (12 octombrie 1595) și Giurgiu (15-20 octombrie 1595).
În 1594 și în anii următori Mihai Viteazul conduce o campanie militară în sudul Dunării, cucerind
cetățile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Razgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra și chiar Rusciuc,
Șiștova, Nicopole și Vidin. Nicolae Iorga afirmă că spre sfârșitul campaniei, călăreții lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est și Plevna în vest.
Interesant este faptul că această acțiune a fost sincronizată cu cea a voievodului moldovean Aron
care,
exact
în
aceeași
perioadă,
readuce
sub
stăpânirea
sa
Trebuie spus că în 1601 Mihai Viteazul va prelua aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul
Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării rămân sub stăpânirea sa până la moarte.
Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum și pagubele provocate de ostașii
sultanului, au adus Țara Românească într-o stare critică din punct de vedere financiar.
Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluție nepopulară, dar vitală supraviețuirii statului :
"așezământul" sau "legarea țăranilor de glie" prin care rumânii (țăranii fără pământ din Valahia) erau
siliți să rămână pe moșia pe care se aflau în acel moment.
După câteva confruntări pe linia Dunării, dar mai ales după înfrângerea suferită de Sigismund Báthory
în Bătălia de la Keresztes, Mihai decide că e mai înțelept să negocieze și în dec 1597 face pace cu
Imperiul Otoman. În schimbul acceptării suzeranității otomane și a plății tributului, Înalta Poartă
recunoaște domnia voievodului pe durata vieții sale și îi trimite steag de domnie.
În paralel, la 9 iunie 1598, Mihai încheie la Mănăstirea Dealu un tratat cu împăratul Rudolf al II-lea,
care se obligă să-i asigure subsidii pentru întreținerea armatei și îi recunoaște caracterul ereditar al
domniei în schimbul recunoașterii suzeranității împăratului. Practic, prin dubla suzeranitate (otomană
și habsburgică) Mihai a căutat să compenseze prevederile tratatului de la Alba Iulia, din 20 mai 1595,
prin care recunoscuse suzeranitatea principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory.
Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta
Alianță. În Transilvania, Sigismund renunța la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory. În iulie
1599 trimite o solie la Praga pentru a cere încuviințarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a inițiativei sale.
Page | 62
În toamna lui 1599, Mihai intră în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată
din români și mercenari de diferite etnii (unguri și secui din Ardeal, polonezi, sârbi,
etc), se bate timp de 10 zile (între 18 și 28 octombrie) cu armata lui Andrei Bathory
(pe care în final o zdrobește la Șelimbăr, lângă Sibiu) și pe 1 noiembrie 1599 își face intrarea triumfătoare la Alba Iulia primind cheile fortăreței de la episcopul Demetrius
Napragy. Chiar dacă este recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai rămâne conducătorul de facto al Transilvaniei.
Stema lui Mihai Viteazul
Oastea lui Mihai, pictură Portret de epocă Drapelul Tării Românești
din anul 1600
de Gheorghe Tătărescu
în timpul domniei lui M.V.
În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă prin forță de pe tronul Moldovei pe Ieremia
Movilă (învingându-l la Bacău) și, la recomandarea boierilor, pune un domn aservit.
Se realizează astfel prima unire a țărilor române, titulatura folosită de voievod într-un
document din 6 iulie 1600 fiind " Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată
Harta principatelor româneşti în 1600
Harta Moldovei 1793-1812
Contextul internațional îi este însă nefavorabil lui Mihai. Puterile vecine văd în ambițiile sale politice o
contradicție cu interesele proprii de dominanță, habsburgii își văd amenințate planurile de menținere
a Transilvaniei în sfera lor de influență, Polonia nu dorește pierderea controlului asupra Moldovei, iar
Imperiul Otoman nu acceptă ideea renunțării la Țara Românească. Mai mult chiar, uniunea lui Mihai reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune.
La fel de adevărat este însă că existau și conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor
maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul domn.
De asemenea, sașii îi rămăseseră ostili lui Mihai, în urma jafurilor întreprinse de armatele sale în
orașele și satele lor (Ghimbav, Codlea, Merghindeal, Cincu, Șura Mică, Cristian, Câlnic etc.).
Mihai nu reușește să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni, sprijiniți de generalul Basta
(Mirăslău 18/28 septembrie 1600) și astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Țării
Românești, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileștilor, Simion.
Page | 63
Forțat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul
reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe român.
Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești.
Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din
Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească, gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron.
În aceste condiții, apăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea
împăratului habsburgic.