PERSONALITĂȚI ALE SPIRITUALITĂȚII, CULTURII ȘI ȘTIINȚEI ROMÂNESTI - LEGIONARI :
- NAE IONESCU - filosof renumit, gazetar şi orator renumit, profesor universitar, directorul
prestigiosului ziar "Cuvântul", aflat printre puţinele personalităţi din România care figurau în Larousse
în acea vreme. Simpatizant declarat, membru al Senatului Legionar
- NICOLAE C. PAULESCU - medic, precursorul insulinei. Apărător al Căpitanului în procesul cu
prefectul de poliţie Const. Manciu, simpatizant declarat al Mişcării, membru al Senatului Legionar
- MIRCEA ELIADE - scriitor, celebru istoric al religiilor, autor de studii, articole şi cărţi de specialitate,
precum şi de romane şi nuvele, însumând peste 1.500 de lucrări, doctor Honoris Causa al multor
universităţi (din Franţa, SUA, Anglia, Belgia, Argentina). A scris numeroase articole elogioase despre
Mişcarea Legionară în presa naţionalistă a vremii (Cuvântul, Calendarul, Gândirea, Buna Vestire,
Sfarmă Piatră). Candidat al Partidului Totul Pentru Ţară. Închis la Miercurea Ciuc împreună cu elita
legionară, supravieţuitor al masacrului din noaptea de 21/22 sept. 1939. Membru al Mişcării Legionare
- DUILIU SFINŢESCU - doctor inginer, o somitate pe plan mondial în domeniul construcţiilor
metalice, inovator în stabilitatea elementelor de construcţie, doctor Honoris Causa al Universităţilor
din Aachen şi Bucureşti, decorat cu Legiunea Franceză, autor al zeci de lucrări de specialitate.
Legionar, membru al secretariatului lui Corneliu Zelea Codreanu
- SEXTIL PUŞCARIU - unul dintre cei mai mari filologi români, academician, autor a 400 de lucrări de
specialitate, membru al Comitetului Internaţional de lingvistică. Membru al Senatului Legionar
- HENRI GEORGE COANDĂ - savant cu renume mondial, care a revoluţionat aviaţia de vânătoare.
Membru al Asociaţiei "Prietenii Legiunii".
- filosoful şi poetul LUCIAN BLAGA - membru în Asociaţia "Prietenii Legiunii" (de la înfiinţarea
acesteia, din 1936 şi până în 1940, când devine membru al Mişcării Legionare, la Sibiu; drama sa
istorică "Avram Iancu" este dedicată Căpitanului
- prof. univ. SIMION MEHEDINŢI - simpatizant declarat în conferinţe şi în ziarul "Cuvântul
Studenţesc", membru al Senatului Legionar
- sociologul TRAIAN BRĂILEANU - unul dintre cei mai mari sociologi români, profesor universitar,
autor al: "Istoria teoriilor sociologice", "Sociologie generală", "Cultura şi politica", "Statul şi
comunitatea morală", "Teoria comunităţii omeneşti", "Originile metafizicii", "Sociologia şi arta
guvernării" etc., directorul revistei "Însemnări sociologice". Membru al Senatului Legionar şi
parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară
- poetul şi matematicianul ION BARBU - simpatizant declarat (publicist în revistele: "Cugetul
românesc", "Gând românesc", "Gândirea", "Universul literar", "Matematica"; şi spunea : "Ca
matematician, consider că ştiinţa este aliata ordinei legionare" - revista "Axa", 1940)
- ION GĂVĂNESCU - doctor în Filosofie, renumit pedagog, profesor universitar de psihologie şi
estetică, fondatorul Seminarului Pedagogic, preşedintele Asociaţiei Profesorilor Universitari din
România. Membru al Senatului Legionar
- prof. dr. acad. DIMITRIE GEROTA - membru al Senatului Legionar, parlamentar pe listele Partidului
Totul Pentru Ţară
- prof. univ. arh. CONSTANTIN IOTZU (asistentul arhitectului ION MINCU) - simpatizant declarat, a
elaborat planul de construcţie a Casei Verzi şi planurile după care s-a desfăşurat înmormântarea
eroilor Moţa şi Marin;
- filosoful PETRE ŢUŢEA doctor în economie și drept - un simpatizant declarat şi manifest, numeroase
interviuri prolegionare după 1989 (printre altele, afirma că "legionarul este românul absolut")
Page | 142
- filosoful CONSTANTIN NOICA - membru al Mişcării Legionare (din 1940)
- fostul Mitropolit al Ardealului, Bartolomeu Anania
- părintele ARSENIE PAPACIOC de la Techirghiol
- părintele IUSTIN PARVU de la Petru Vodă (Neamț)
Mircea Eliade
Henri Coandă Constantin Noica Petre Țuțea Arsenie Papacioc
Se estimează că peste un milion de români (între care și minți luminate) au aderat și au crezut sincer
în valorile Mișcării Legionare. La fel de adevărat este că acțiunile ”legiunii înarmate” și a regimului
antonescian au condus la crime xenofobe și rasiste, care (ca și în cazul comunismului dealtfel), nu pot
fi justificate de nici o ideologie, interes național sau forță majoră.
Recent, mai multe grupări, atât din România (în special din Moldova) cât și din Republica Moldova
care, deși diferă prin fundamente și obiective, au în comun faptul că se declară "noua dreaptă", au
postat pe internet numeroase materiale pro-legionare, unele dintre aceste grupări organizându-se
chiar în ”cuiburi” legionare (ilegale, întrucât în România Mișcarea Legionară este scoasă în afara legii,
fiind considerată organizație extremistă).
Un episod rușinos și tragic -
pogromul de la Iași (27-29 iunie 1941)
A fost una din cele mai violente acțiuni îndreptate împotriva evreilor din România, inițiată de generalul Ion Antonescu și înfăptuită de armată și autoritățile locale din Iași. În conformitate cu datele
oficiale (prezentate chiar de autoritățile române), în cele trei zile au fost uciși 13.266 de evrei.
Cu trei-patru zile înainte de 21 iunie 1941, Jandarmeria a primit ordinul de curățire a terenului, în trei
locuri diferite din Moldova : Roman, Fălticeni și Galați. Inspectorul general al jandarmeriei, generalul
Constantin (Piki) Vasiliu, a declarat la Roman, în fața subofițerilor și ofițerilor de jandarmi că „prima
măsură pe care sunt datori s-o aducă la îndeplinire va fi aceea de curățire a terenului, prin care se
înțelege : exterminarea pe loc a tuturor evreilor aflați pe teritoriul rural; închiderea în ghetouri a
evreilor de pe teritoriul urban; arestarea tuturor suspecților [...]”, etc.
Page | 143
Comandantul legiunii de jandarmi Orhei, Constantin Popoiu, a atras atenția jandarmilor săi că
„trebuie să-i extermine pe evrei de la pruncul în fașă până la bătrânul neputincios, toți fiind periculoși
pentru nația română”. În ajunul intrării României în război, „Conducătorul Statului” a dispus prin
Ordinul nr. 4147 din 21 Iunie 1941, „[...] evacuarea tuturor evreilor între 18 și 60 ani din satele dintre
Siret și Prut în lagărul de la Târgu Jiu. ”
Conform recensământului din 1930 Iașiul avea o populație de 102.872 cetățeni, dintre care 34.662
evrei. În ziua de 26 iunie 1941, șefii orașului, prefectul județului Iași, colonelul Dumitru Captaru,
comandantul Garnizoanei, colonelul Constantin Lupu, chestorul Poliției, colonelul Constantin
Chirilovici și inspectorii de Siguranță Emil Gioseanu și Matei Cosma au ordonat percheziții în
locuințele evreilor. În după amiaza zilei de vineri, 27 iunie 1941, la cinci zile după intrarea României în
război, Ion Antonescu i-a telefonat colonelului Constantin Lupu și i-a ordonat să curețe Iașul de evrei.
Acțiunea urma să fie mascată ca făcând parte din ordinul anterior, „Evacuarea tuturor evreilor, între
18 și 60 de ani, din zona cuprinsă între Siret și Prut".
La declanșarea violențelor au contribuit și câteva grupuri de legionari care au provocat, trăgând de pe
acoperișuri în militarii germani, fapt care a legitimat intervenția unor unități germane, care, peste
capul autorităților române și cu sprijinul legionarilor, au trecut la acte de represiune imediată, punând
soldați ai armatei germane să treacă la colectarea și îmbarcarea forțată în trenuri a evreilor, cu care au
fost transportați în condiții inumane către sudul țării.
Soldaţii germani din Iaşi au acţionat pe baza unei înţelegeri cu Armata română. Ei au fost împărţiţi în
patrule şi trimişi să aresteze evrei, au fost desemnaţi să escorteze convoaie şi au staţionat la intrarea în
Chestură. Ei au pătruns în case - fie cu soldaţii români, fie singuri - şi i-au torturat pe evreii găsiţi
acolo, dar şi pe cei care erau duşi în marş forţat spre Chestură. Ei au tras în mulţimea de evrei şi au
comis aceleaşi atrocităţi ca şi omologii lor români. În plus, ei au fotografiat pogromul, mergând chiar
până la scene teatrale. Este important de observat aici că unităţile Einsatzgruppe D, deşi operaseră în
teritoriile cerute înapoi de România după 22 iunie 1941, nu au operat chiar în România - şi deci nu au
participat la pogromul de la Iaşi – şi de altfel nici o altă unitate SS.
În data de 28 iunie, autoritățile române (poliție, jandarmi, membri ai serviciului român de siguranță),
cu concursul unei părți a locuitorilor orașului, au comis crime și jafuri asupra evreilor din Iași. Mii
dintre aceștia au fost uciși în casele lor și pe stradă, alte mii au fost arestați și duși la sediile poliției,
câteva sute dintre aceștia fiind reținuți la secția principala de politie, Chestura din Iași.
În următoarea zi, "Duminica neagră", soldații români au împușcat mii de evrei care fuseseră
încarcerați în secția de poliție. În anul 2010 a fost descoperită la Popricani, lângă Iași, o groapă
comună care conținea circa 100 de cadavre de evrei uciși în anul 1941. Cei circa 3 500 evrei rămași în
viață după masacrul săvârșit la Chestura de Poliție și în celelalte secții, au fost mânați ca vitele, sub
amenințarea armelor, pe platoul din fața gării din Iași.
La gară şi în piaţa din faţa gării, aceştia au fost forţaţi să stea cu faţa la pământ, în timp ce soldaţii
români şi germani ţipau că oricine va îndrăzni să ridice capul va fi împuşcat. În final, evreii au fost
înghesuiţi în vagoane de marfă sub o ploaie de lovituri, înţepături de baionetă, lovituri cu bastonul şi
insulte. Câțiva muncitori ceferişti li s-au alăturat soldaților, lovindu-i cu ciocanele.
După cum s-a stabilit mai târziu în procesele de la Iaşi, vagoanele trenului în care au fost urcaţi cu
forţa evreii fuseseră folosite pentru transportul carbitului şi de aceea, emanau un miros înăbuşitor.
Page | 144
În plus, deşi în nici un vagon nu intrau mai mult 40 de oameni, în fiecare au fost îndesaţi cu forţa între
120 şi 150 de evrei, mulţi dintre ei răniţi de lovituri şi tăieturi de baionetă. După ce uşile au fost bine
închise în urma lor, toate ferestrele şi spărturile au fost bătute cu scânduri. “Din cauza căldurii de vară
şi a lipsei de aer, oamenii au înnebunit mai întâi şi apoi au pierit”, povesteşte un supravieţuitor.
Practic, trenul cu deportaţi a mers pe aceeaşi rută de câteva ori.
Al doilea tren care a părăsit Iaşiul către Podu Iloaiei a fost şi mai aglomerat (aproximativ 2.000 de
evrei au fost înghesuiţi în 20 de vagoane). Ultimul vagon conţinea trupurile inerte a 80 de evrei care
fuseseră împuşcaţi, înjunghiaţi sau bătuţi. În căldura verii, cei înghesuiţi în interior au trebuit să
aştepte două ore până la plecare. Când uşile trenului s-au deschis, puţinii supravieţuitori au auzit
gardienii cerându-le să arunce morţii afară (din cauza duhorii, gardienii nu îndrăzneau să se apropie
prea mult). Cum aceasta s-a întâmplat într-o zi când era sărbătoare, ţăranii din satele învecinate au
fost aduşi să vadă “comuniştii care au tras în Armata română”.
În Trenul morţii care a plecat de la Iaşi spre Călăraşi, din 5.000 de evrei, numai 1.011 au ajuns vii la
destinaţie, după şapte zile (poliţia română a numărat doar 1.258 de cadavre, dar sute de morţi fuseseră
aruncaţi din tren pe drum, la Mirceşti, Roman, Săbăoani şi Inoteşti).
Trenul morţii spre Podu Iloaiei (la 15 kilometri distanţă de Iaşi) avea 2.700 de evrei la plecare, dintre
care 700 au fost debarcaţi vii. În raportul oficial, autorităţile române au afirmat că 1.900 de evrei au
fost îmbarcaţi în tren şi 1.194 au murit.
O parte dintre ei au fost salvați în gara Roman prin intervenția energică a președintei Crucii Roșii din Roman, Viorica Agarici. La data de 30 august 1941, cei 980 de evrei care au supraviețuit au fost aduși
înapoi în Iași.
Trenurile erau păzite de trupe germane și în gări nimeni nu avea voie să se apropie de vagoane, să le
dea apă sau să le deschidă pentru aer. Din cauza mirosului cadavrelor și a mizeriei rezultate ca urmare
a condițiilor inumane la care au fost supuși, aproximativ 2.650 de evrei au murit de sufocare sau de
sete, iar alți câteva sute și-au pierdut mințile. La destinație, deschiderea vagoanelor a oferit o imagine
de coșmar.
În total, în timpul pogromului de la Iaşi au fost ucişi peste 13.000 de evrei. SSI-ul românesc a făcut
cunoscut că 13.266 de evrei au murit, în timp ce cifra avansată de Comunitatea evreiască era de
14.850. În august 1942, Armata, care recruta forţă de muncă la Iaşi a raportat că ”nu au fost găsiți”
13.868 de evrei, dar este foarte probabil ca numărul total de victime să depășească cifra documentată
de autorități.
Un alt episod co