Tendinţele centrifuge la nivel european sunt însă exact contrariul promisiunii europene de comunitate, de solidaritate şi de împăcare a naţiunilor bătrânului continent. Primele semnale ale unei uniuni la nivel european au fost justificate tocmai ca un răspuns la ororile celui de-al doilea război mondial, când naţiunile de pe acest continent s-au măcelărit reciproc cu mult entuziasm şi au aruncat lumea în pragul pierzaniei. Atunci a apărut necesitatea vindecării nu doar a rănilor războiului, ci şi a cauzelor care au dus la apariţia unei conflagraţii universale, pentru a preîntâmpina repetarea tragediei.
Condiţia de bază a construcţiei europene a fost definită ca fiind cooperarea în locul rivalităţii şi al pretenţiilor teritoriale. Exact ceea ce nu respectă politicienii maghiari care agită sabia autonomiei, a secesionismului şi a protectoratelor asupra unor teritorii care nu le aparţin.
Situaţia e cu atât mai şocantă când există tendinţa de a aplica pretenţiile expansioniste ale Ungariei drept condiţii ale venirii în clubul european a unei noi ţări. Ştiu că se spune că nimeni nu-i ia în serios pe extremiştii maghiari care clamează asemenea principii de tip colonial, dar, prin politica paşilor mărunţi, politicienii unguri doresc să impună la nivelul Europei problema etniei lor ca una prioritară. Se investesc bani şi resurse în acest sens, iar fiecare politician maghiar, din orice ţară ar fi, pare a nu avea altă menire decât deplângerea etniei, pe de o parte, şi glorificare ei pe de alta. Nu e nimic rău în a-ţi lăuda neamul, dar atunci când această mitizare se extinde şi asupra criminalilor de război pentru a învia şi pretenţiile lor asupra statelor vecine, lucrurile iau o întorsătură periculoasă.
Ca dovadă, separatiştii din Republica Moldova au fost mereu invitaţi la taberele de vară ale maghiarilor din România, dar şi la Budapesta, fiind încurajaţi în promovarea unui „moldovenism” care are tot atâta legătură cu realitatea cât are şi pretenţia secuilor la autonomie în Transilvania. Ideologii maghiari au devenit astfel sprijinitorii unui nucleu de acţiune pentru care viitorul nu constă în colaborarea dintre etnii, ci în separarea lor, în tribalizarea Europei şi în divizarea ei în bucăţele etnice contrapuse şi conflictuale. Eşti maghiar dacă eşti anti-român a devenit lozinca de acţiune în Transilvania. Aceeaşi măsură li se aplică însă şi celorlalte ţări care au etnici maghiari.
Ungaria a devenit astfel un fel de butoi cu pulbere al Balcanilor similar cu cel de la începutul secolului XX, având aceleaşi aspiraţii ca atunci, practicând acelaşi gen de discurs agresiv şi făcând tot posibilul să reducă la neant buna convieţuire cu statele vecine. Dar cine seamănă vânt, culege furtună. Ce se va întâmpla în momentul în care, sătule să tot suporte agitaţia unei ţări-ţânţar care se crede elefant, toate statele care au probleme cu extremismul maghiar îşi vor da mâna pentru a potoli focarul nazist de la Budapesta?
Soluția UDMR pentru problemele României: limba maghiară
Liderul UDMR Kelemen Hunor a ieșit public cu propunerea unei soluții care ar scăpa România de urmele comunismului: înființarea unei universități de stat în limba maghiară. O idee cel puțin năstrușnică, pentru că nu există în mod logic nicio legătură între racilele comunismului și obsesia politicienilor maghiari de a ne impune limba lor peste tot. Și uite așa, limba maghiară a devenit un fel de paracetamol bun la orice.
”Nimeni nu va fi mai sărac dacă va învăţa în limba maghiară într-un stat”, ne spune Kelemen Hunor. Poate că nu, dar nici mai bogat. Va fi, eventual, doar mai rătăcit, pentru că și așa etnicii maghiari au dificultăți cu stăpânirea limbii române. Dacă ar mai face și școală exclusiv în limba maghiară, ar deveni cu totul pierduți prin spațiul social românesc. După care ar trebui să le dăm locuri de muncă în limba maghiară, pentru că dacă le-am oferit unde să învețe în această limbă, ei vor avea justificarea că trebuie să li se asigure de către statul sau de către sectorul privatul și un serviciu corespunzător (un proiect de lege a fost depus în 2014 de către UDMR pentru redactarea petițiilor în limba maghiară, ceea ce ar presupune mii de translatori plătiți de stat). Așa încât joaca de-a limba maghiară nu este menită să rezolve problema etnicilor maghiari, pentru că ea, în mod natural, nu există, ci să creeze dificultăți pe care apoi să fim obligați să le rezolvăm.
Ideea însăși că vindecăm România de unele sau altele dintre traumele ei prin limba maghiară mi se pare aberantă. Sărăcia nu o vom învinge nici prin limba maghiară, nici prin autonomie etnică. După cum nici nu vom avea medici mai buni dacă studenții minoritari vor învăța la Târgu Mureș în maghiară. A propune societății românești astfel de soluții ne arată o viziune ruptă de realitate și scufundată în dorința de izolare. Un discurs, până la urmă, anti-european, pentru că pune în locul integrării disoluția și diferența ca sistem de valoare. În loc să căutăm ceea ce ne unește, politicienii maghiari ne propun să scotocim după ceea ce ne desparte sau chiar după ceea ce ne contrapune. Cum ar putea acest lucru să aducă bunăstare?
Există senzația că un întreg corpus politic, cel care se erijează în reprezentant al comunității maghiare, trage la altă căruță. Merge în altă direcție decât cea firească pentru o țară. Are o altă agendă. Una paralelă cu destinul României și cu efortul de a ne fi mai bine. O tendință chiar contrarie străduinței de a acționa ca stat unitar. Este ca și cum, într-o familie, unul din membrii săi ar avea întotdeauna alte gânduri și intenții decât binele acesteia și ar lucra mai degrabă cu vecinul decât cu propria comunitate. O societate care se dezbină pe dinăuntru și are adversari în propria sa curte care dau cu barosul în garduri riscă să se destrame. Acesta este pericolul la care suntem supuși din cauza politicii maghiare interne, cu conexiuni la Budapesta.
Cum funcționează extremismul maghiar: ”La final ajungi să urăști pe toată lumea”
Un interviu luat de publicația Die Welt fostului lider Jobbik Szegedi Csanad ne prezintă o radiografie a modului de funcționare a extremismului maghiar. După ce a descoperit că are strămoși evrei, Csanad a părăsit Jobbik și a dezvăluit procesul de spălare pe creier din interiorul formațiunii. Dar politica extremistă maghiară continuă să inflameze relațiile interetnice, iar marșurile secuilor sunt un pas înainte în acest sens.
O explicație oferită de fostul lider Jobbik publicației germane este în mod special grăitoare: “Totul a început cu ura faţă de ţigani. Apoi ne-am extins către evrei. Apoi au urmat românii şi slovacii, fiindcă asupresc minoritatea maghiară. La final ajungi să urăşti pe toată lumea, chiar şi majoritatea din propriul tău popor. Când s-a aflat că sunt evreu, din al doilea om al partidului, am devenit prima problemă a acestuia. Oamenii pe care îi consideram prieteni apropiaţi solicitau excluderea mea din partid. Unul mi-a spus că ar trebui să fiu împuşcat ca să renasc precum un maghiar cu sânge curat”. O sinteză a felului cum se derulează imbecilizarea și incitarea la ură în cadrul acestei formațiuni etalon pentru extremismul maghiar.
Dacă Jobbik ar fi o formațiune izolată și minoră, am putea să trecem cu vederea nebunia urii și a incitării la violență la care se dedă. Dar politica sa este preluată, cu nuanțe și mai învăluit, și de partidul aflat la putere în Ungaria, precum și de toate partidele maghiare care par să se inspire din modelul nazist propus deschis de Jobbik. Încă nu l-am văzut pe fostul lider Jobbik să-și ceară scuze de la România. În schimb, puroiul partidului său s-a extins în România cu filiale, cu manifestări, adică răul a fost deja comis și se extinde.
Am fost primul politician român care a sesizat pericolul adus de Jobbik în România chiar prin persoana lui Szegedi Csanad care ne-a ”onorat” și pe noi, în urmă cu câțiva ani, cu mesajele sale periculoase. Am cerut de atunci să i se interzică prezența în România, iar partidul său să fie oprit să funcționeze pe teritoriul românesc. Încă de pe atunci, Jobbik saluta, prin Szegedi Csanad, incitarea lui Tokes la manifestații stradale pentru autonomia secuilor. Pe 27 octombrie 2013 am avut un asemenea eveniment în desfășurare în Covasna. Așadar virusul Jobbik lucrează, fie că se cheamă Laszlo Tokes, PCM, CNS, PPMT sau chiar UDMR, pentru că toți și-au dat mâna pentru contestarea statului român prin acest gen de manifestații.
Având în vedere cum funcționează ideologia Jobbik și acțiunile lor anti-românești în formă continuată, consider și acum, ca și atunci, o formă aberantă de toleranță faptul că au voie să funcționeze de capul lor pe teritoriul României. Am depus în acest sens un proiect de lege care să interzică acestui gen de persoane, dar și formațiunilor extremiste să activeze pe teritoriul nostru și sper să aibă succes, pentru că nu putem rămâne indiferenți la diseminarea urii și a rasismului chiar sub ochii noștri.
Evoluția Jobbik ne arată încă o dată că nu trebuie să fim toleranți cu cei care luptă împotriva României. Îngăduința noastră nu-i va opri, ci le va oferi câmp de acțiune. Dacă opream Jobbik-ul la începuturile manifestărilor sale în România, nu mai ajungeam să asistăm la declarațiile lui Vona Gabor din această vară. Cu cât întârziem să luăm măsuri împotriva extremiștilor maghiari, cu atât ei vor lupta mai abitir împotriva României. Mai rău, vor deveni și exemplu pentru alte mișcări maghiare și vor ridica ștafeta anti-românismului. Pentru că la ce asistăm noi acum în România din partea partidelor maghiare de la noi din țară sau din Ungaria se poate numi competiția atacurilor la statul român. Trăgătorul de coarde în acest sens este, de departe, Jobbik.
Marșul secuilor spre Fâșia Gaza
Agitația autonomistă lasă impresia că secuii își doresc din tot sufletul să se închidă în centrul României într-un fel de Fâșia Gaza care să supraviețuiască economic și politic pe bază de pod aerian cu Budapesta. Un anumit pod al politicii interne maghiare care sare peste România ca să se conecteze direct cu Budapesta există deja sub formă ideologică și financiară. Mai lipsește numai zidul care să-i izoleze etnic definitiv pe maghiarii din centrul țării.
Marșul secuilor de duminică încearcă să creeze acest zid, dovada inconștienței liderilor maghiari care își aruncă etnicii spre o formulă politică tribală. Mișcarea autonomistă face de altfel un mare deserviciu și Uniunii Europene, pentru că vine în contradicție cu ideea însăși a integrării. Și mai periculoasă este însă încercarea partidelor maghiare de a induce ideea că autonomia este o dorință a forurilor de la Bruxelles, în ciuda faptului că, recent, Comisia Europeană a respins ”Minority SafePack”, o inițiativă sprijinită puternic de liderii maghiari prin care se voia un cadru legislativ special pentru minorități în Europa. Ceea ce nu înțeleg liderii de la Bruxelles atunci când permit unor asemenea inițiative să zburde liber asumând o părelnică haină oficială europeană este că dacă o națiune simte că este atacată din interior cu acord european, sentimentul eurosceptic va izbucni la cote nemaivăzute.
Să luăm exemplul Uniunii Federative a Nationalităților Europene (FUEN), capul răutăților în privința ”Minority SafePack”, o organizație care, pe mână cu UDMR, a declarat cu referire la marșul secuilor că sprijină aspirațiile de autonomie ale comunității naționale maghiare din România, asigurând-o de întreaga ei solidaritate. "FUEN sprijină în cadrul tuturor forumurilor aspirațiile referitoare la drepturi ale organizațiilor sale membre; astfel, și autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc. UDMR este partenerul puternic al FUEN și acționăm în comun în Europa în interesul creării reglementărilor-cadru cu privire la minorități", se spune în rezoluția organizației. Dacă un asemenea instrument de lobby pentru autonomie poate funcționa fără probleme la nivel european, semnalul care va fi transmis românilor este că Europa ar fi de acord cu autonomia teritorială. Partidele maghiare chiar se străduiesc să-și împacheteze separatismul etnic în ambalaj european și să-i pună o fundă cât mai oficială. Greșeală majoră de care Bruxelles-ul ar trebui să se lepede ca de Satana dacă nu dorește să fie privit de către români cu aceiași ochi cu care este privită acum Budapesta.
Liderii maghiari pretind că vor să creeze un pol de civilizație proprie în centrul României prin autonomie teritorială, superioară, desigur, doar de aceea sunt dispuși să calce totul în picioare de dragul ”evoluției”. În fapt, ei propun o formulă tribală de secesionism etnic care, prin însuși faptul că are pretenția de a fi european, creează o crevasă a majorității românilor nu doar față de comunitatea maghiară, ci și față de orice instituție europeană în măsura în care aceasta se lasă asociată, de voie sau din neglijență, cu separatismul. Orice persoană, instituție, stat sau organizație care își aduce obolul la tendința separatistă maghiară devine automat la nivelul mentalului colectiv un inamic al națiunii române, iar de acest lucru ar trebui să fie conștienți toți cei care se asociază activ cu autonomismul și cu separatismul etnic.
Autonomia maghiară, sărăcie pentru cei de jos, putere și bani pentru liderii lor politici
Copiii maghiarilor au defilat și ei pentru autonomie, adică pentru ceva care scapă și înțelegerii părinților lor. Un fel de cruciadă a copiilor menită să înduioșeze sau pur și simplu ca să iasă mai mulți la socoteală. La un calcul rece, autonomia ar însemna însă falimentul economic al zonei pentru cei mulți și afaceri pentru liderii maghiari care ar putea să fie astfel proprietari pe 7 la sută din România, cum visa Marko Bela.
Mult trâmbițatul marș al autonomiștilor s-a dovedit o adunare pestriță care a devenit interesantă doar prin sabotarea trenului de către ”siguranța statului” (l-am citat pe deputatul UDMR Attila Korodi) și prin prezența multor copii, aduși fie pentru că nu aveau cu cine rămâne acasă, fie pentru ca generațiile viitoare să crească în spiritul luptei de clasă împotriva românilor asupritori. În plus, mai sporeau numărul și așa de zece ori mai mic al participanților.
Lipsa de scrupule a organizatorilor nu lasă loc de îndoială. Altfel nu i-ar fi amestecat pe cei mici în această poveste dubioasă a autonomiei despre care nici adulții nu știu prea bine ce le-ar aduce și cum ar funcționa. Un reportaj Adevărul realizat printre cei veniți la miting a arătat că participanții nu știau prea bine partea economică a problemei, dar ar fi așa frumos să facă ei ce vor și să vină și bani de la bugetul de stat. O altă analiză Adevărul a probat cu cifre că economia unui stat autonom în regiune ar fi falimentară cu mare succes. Așa încât e clar că susținătorii manipulați ai autonomiei habar n-au despre ce vorbesc dacă își imaginează că autonomia le va aduce raiul pe pământ.
Dincolo de necunoscutele solicitărilor pentru cei mulți, cei care au de câștigat și de aceea agită apele sunt politicienii maghiari, care s-ar vedea stăpâni peste o bucată de România (celebrul 7 la sută visat de Marko Bela) și astfel și-ar putea negocia în numele ei diferite avantaje și fonduri de susținere de la cel care dă mai mult. Ceva de la România, ca să nu cedeze bucata de pământ românesc Ungariei, ceva de la Ungaria ca să îi promită că rămâne sub protectoratul ei, ceva de la Uniunea Europeană ca să mențină stabilitatea și pentru că e dreptul minorităților să primească bani degeaba. În plus, mai sunt niște păduri de tăiat (cele care au scăpat până în prezent), niște clădiri de retrocedat, niște terenuri de preluat, lucruri care s-ar face mai ușor fără autoritățile române și fără legea care i-a băgat pe câțiva lideri maghiari în zona penală pentru asemenea aranjamente.
Pentru cei mulți, care visează cu ochii deschiși la autonomie, va fi însă mai rău, cu excepția faptului că nu vor mai învăța nici măcar bruma de română pe care o deprindeau până în prezent. Dar cum nu se omoară nici acum cu învățarea limbii oficiale a statului în care trăiesc, nu știu dacă acest lucru justifică efortul. UDMR însă, ca și celelalte partide maghiare, se visează deja proprietari pe 7 la sută din România (corespondent al procentului de etnici maghiari, deși acesta este mai mic) și aici e toată cheia problemei...
UDMR a devenit Jobbik-ul României
Vona Gabor a defilat cu mândrie la marşul secuilor organizat pe 27 octombrie 2013 în Covasna de UDMR şi CNS. Kelemen Hunor s-a însoţit astfel pe câmpul de luptă al distrugerii României cu Vona Gabor, cel gata de război pentru ca Transilvania să intre sub feuda Ungariei. Care mai e diferenţa dintre cele două partide şi dintre cei doi lideri dacă obiectivele lor sunt aceleaşi? UDMR merită de acum cu prisosinţă titlul glorios de Jobbik al României.
De plângerea mea penală pentru obţinerea statutului de cetăţean indezirabil pentru Vona Gabor nu se mai aude nimic, aşa că liderul Jobbik a putut să participe la marşul anti-România de duminică şi să se laude apoi pe pagina sa de facebook cu poze de la eveniment. UDMR, unul din cei doi organizatori, nu pare deranjat de faptul că la eveniment au defilat steagurile Jobbik şi ale HVIM, Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, gruparea paramilitară al cărei lider a fost oprit la graniţa României de curând.
Degeaba l-am oprit pe Laszlo Toroczkai şi l-am trimis înapoi în Ungaria, dacă susţinătorii săi au defilat cu steagurile negre naziste ale organizaţiei la un marş autorizat să se desfăşoare pe teritoriul României împotriva statului român! De altfel, la marş au fluturat în voie şi steagurile Ungariei şi s-a cântat imnul acestei ţări. Dacă chiar era vorba de o autonomie nevinovată (dacă se pot alătura cei doi termeni), ce caută invocarea Ungariei în acest proces? E clar că extremiştii maghiari nici măcar nu îşi mai ascund subordonarea către Budapesta şi faptul că execută întru totul politica murdară a Ungariei de distrugere a statului român!
De aceea îmi permit să afirm că între UDMR şi Jobbik nu mai e nicio diferenţă, nici între Kelemen Hunor şi Vona Gabor. Au aceleaşi idealuri şi îi animă aceeaşi luptă împotriva României. UDMR a anunţat de altfel că va depune în Parlamentul României, cel care trebuie să vegheze asupra respectării legii şi a Constituţiei, un proiect de lege pentru autonomie teritorială. Cu ce este acest gest diferit de declaraţia potenţială de război lansată astă-vară de Vona Gabor sau de solicitarea protectoratului Ungariei asupra Transilvaniei, făcută cu atâta inocenţă securistă de Laszlo Tokes?
Nu există la această oră nicio organizaţie maghiară din România cu care să se poată vorbi normal şi care să lupte pentru binele cetăţenilor români indiferent de etnie, pentru că problemele noastre sunt comune. Toate organizaţiile maghiare au luat-o pe calea extremistă şi sunt la întrecerea socialistă care raportează mai multă autonomie şi încrâncenare anti-românească la hectar. Cred că este timpul să ne gândim serios la interzicerea acestor organizaţii, fie ele politice sau nu, pentru că au devenit cuiburi ale Budapestei, manevrate într-o singură direcţie: distrugerea statului unitar naţional român!
Politicienii maghiari țin Harghita și Covasna ostatIce, dar mai eliberează din prizonieri dacă li se acceptă cererile
O situație neverosimilă a fost dezvăluită de primarul din Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, care tratează problema județelor Harghita și Covasna ca și cum ar fi ostatice. Arpad e dispus să negocieze cu statul român slăbirea lanțurilor maghiare asupra regiunii și să ofere posturi de conducere și românilor în zonă dacă se acceptă autonomia. Să înțelegem că România trebuie să-și negocieze prezența românilor acolo ca în situațiile cu luare de ostatici?
Din start, organizarea unei discuții precum cea intitulată "Autonomie şi regionalism - provocările deceniului", care a avut loc sâmbătă în Sfântul Gheorghe și prin care politicienii maghiari din mai multe partide au chemat românii ca să-i convingă în vederea autonomiei teritoriale, reprezintă o inepție la care niciun politician român nu ar fi trebuit să participe. Pentru că unii s-au lăsat păcăliți, ca și cum ar fi ceva de discutat în această privință, ne-am trezit și cu o situație neverosimilă: aceea prin care primarul localității, Antal Arpad, se arată dispus să le acorde și românilor posturi de conducere în zonă în schimbul autonomiei! E ca și cum statul român ar fi ținut la ușă de elemente ostile care au preluat regiunea și ar mai fi primit înăuntru numai dacă îndeplinește cerințele atacatorilor. O situație de preluare de ostatici, în care județele Harghita și Covasna sunt victime, alături de toți românii din zonă.
Cum este cu putință ca un primar maghiar să vină în public și să șantajeze în acest fel statul român, propunând să-i redea o mică parte din autoritatea în zonă, adică eliberarea parțială de ostatici, la schimb cu înființarea unei enclave separatiste? Cu ce diferă acest comportament de terorismul soft, care îi ține prizonieri pe românii din zonele locuite majoritar de etnici maghiari și nu le acordă drepturi decât la schimb cu renunțarea la autoritatea statului român asupra regiunii? Parcă ar fi un scenariu de America Latină acolo unde gherilele separatiste controlează anumite zone și își impun legea cu forța, iar statul respectiv nu poate intra pe teritoriul lor.
În aceste condiții, ce ar mai fi de negociat cu politicienii maghiari? Cum să-i lase ei pe români să aibă reprezentanți în propria lor țară și să aibă dreptul de a-și vorbi limba? Românii din județele Harghita și Covasna vor ajunge ca românii din Serbia, care au primit după 200 de ani dreptul să-și învețe limba în școli ca materie opțională. Acolo însă lupta s-a dus cu un alt stat, Serbia, care se străduiește să-i asimileze. Cum putem permite să avem pe teritoriul României un alt stat de facto cu care să fim obligați să negociem drepturile românilor precum cu o putere străină? Faptul că Antal Arpad nu are de gând să sărbătorească Ziua Națională a României și că a propus să ne schimbăm data de 1 Decembrie cu o altă zi pentru că maghiarilor nu le place Marea Unire, este doar cireașa de pe tort. Dacă statul român nu pune capăt extremismului maghiar din zonă, ne vom trezi și cu alte cereri de acest fel, că doar cele două județe sunt ostatice, iar noii grofi pot emite, în numele puterii pe care îi lăsăm să o exercite în zonă, orice pretenții. Aștept clipa în care România va recunoaște Kosovo, de exemplu, și atunci să vedeți ce ne vor pune politicienii maghiari pe masă...
Jobbik l-a celebrat pe Horthy la Budapesta cu imnul secuiesc
În timp ce în întreaga Europă extrema dreaptă o ia binișor spre xenofobie și rasism, Jobbik l-a sărbătorit duminică pe Horthy la Budapesta cu imnul secuiesc, intonat cu o anumită semnificație. Jobbik dorește ca idealurile mărețe ale lui Horthy să devină etalon pentru Ungaria de azi, iar printre acestea se numără, firește, ocuparea Transilvaniei ca în 1940, plus crimele împotriva românilor.
Cine crede că joaca de-a autonomia Harcov sau a altor zone din Transilvania este o chestiune nevinovată trebuie doar să se uite cine o susține și cine se încolonează în spatele acestei lupte. Jobbik e la loc de frunte. Același Jobbik care cere ca la Budapesta să fie repusă o statuie în mărime naturală a lui Horthy pe cal alb, în amintirea marilor realizări ale criminalului de război pe care extremiștii maghiari îl vor erou național și exemplu de urmat. Printre faptele de glorie ale amiralului nazist se numără și ocuparea Transilvaniei, iar referința la această faptă odioasă, asociată cu crimele împotriva românilor din nordul Transilvaniei în 1940, a fost făcută prin intonarea imnului secuiesc la manifestarea de celebrare a lui Horthy făcută de Jobbik duminică la Budapesta.
Cei care se încolonează în spatele luptei pentru autonomie se dovedesc așadar urmașii lui Horthy, indiferent câte pretenții de spirit european amestecă în acest proces pentru a ne lua ochii. Și Hitler se credea ultimul apărător al valorilor europene, iar cei care îl urmează pe Horthy, asociatul lui Hitler, și aspirațiile naziste ale acestuia se află în aceeași eroare fanatică. Ce are a face spiritul european al toleranței cu marșul paramilitar de la Budapesta în onoarea lui Horthy? Sau ce legătură este între enclavizarea și separatismul maghiar din Transilvania și integrarea europeană?
Nu este nimic nevinovat în referendumurile pentru autonomie pe care politicienii maghiari le pregătesc în Transilvania, în promovarea limbii maghiare împotriva și în locul limbii române și, în general, în toată agitația separatistă din jurul secuilor. E vorba pur și simplu de idealurile lui Horhty și așa trebuie tratate. Extremiștii maghiari nu sunt activiști civici, nici factor de progres, ci inamici combatanți împotriva statului român!
În calitatea lor de inamici combatanți împotriva statului român, membrii și liderii Jobbik se plimbă la liber prin România, înființează filiale ale partidului, țin conferințe de presă și prelegeri publice, fac manifestări și comemorări ale naziștilor și criminalilor de război care au ucis români, adică au parte de toată libertatea de mișcare și acțiune, ba mai beneficiază și de fonduri publice românești pentru anumite activități. Și atunci nu greșim dacă spunem că, prin tolerarea și sponsorizarea extremiștilor maghiari în România, statul român a ajuns un susținător implicit al neo-nazismului de inspirație horthystă, precum și un prieten al propriilor săi dușmani.
MAE ungar vrea să supervizeze decorațiile românești. Cazul Tokes
Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta se dă ”preocupat” de retragerea decorației lui Tokes, considerând gestul o umilire a etnicilor maghiari și o intimidare a autonomiștilor. Faptul că ne apărăm demnitatea și vrem să punem capăt excesului și delirului extremist al lui Tokes nu ar trebui să fie umilitor și intimidator pentru Ungaria și pentru maghiari decât dacă ei se recunosc în lupta anti-românească a lui Tokes.
Indiferent cât de tare l-ar apăra și cât de mult l-ar sponsoriza pe Tokes, ce treabă are Guvernul de la Budapesta să-și dea cu părerea despre ce facem noi cu decorațiile în România? Este și asta o obligație constituțională în Ungaria? Și în ce privință ar mai trebui să le dăm socoteală? Felul cum regionalizăm sau descentralizăm România e ”preocupant” pentru Ungaria, felul cum acordăm sau retragem decorațiile - la fel. A ajuns cumva Budapesta un fel de supervizor al României și noi n-am aflat? Și atunci trebuie să le dăm socoteală de tot ce facem în propria noastră ogradă?...
Budapesta se crede încă imperiu sau nu știu ce putere mondială probabil dacă își permite să ne tragă de urechi și să ne dea indicații prețioase. Am crezut că experiența comunistă, când Ungaria erau , la rândul ei, supravegheată și coordonată de Moscova, i-a dat mai mult simț pentru democrație și respectarea altor state. Dar idealurile de libertate au fost întotdeauna în Ungaria doar pentru propria casă. Prin felul în care se amestecă în politica internă a statelor din preajmă, Budapesta face de râs și batjocorește amintirea Revoluției de la 1956, când ungurii s-au revoltat tocmai împotriva intervenției străine asupra țării lor. Acum Ungaria se visează un fel de Uniunea Sovietică pentru țările care au comunități de maghiari și crede că poate dicta ce să facă și ce să nu facă aceste state. Dar încă de pe vremea lui Kossuth, Ungaria a dovedit că nu știe să respecte libertatea altor popoare și că lupta pentru eliberarea proprie merge mână în mână, într-un mod ciudat, cu asuprirea altor națiuni.
Ce credibilitate de a da sfaturi referitoare la decorații poate avea o țară unde Horthy este celebrat public, iar criminalii de război naziști sunt eroi naționali? Ungaria ar face mai bine să-și supravegheze propria curte, unde extremismul este în floare și determină politici interne anti-umane, în loc să se preocupe de respectarea drepturilor în statele vecine și în special în România. Iar dacă îl iubește atâta pe Tokes, Budapesta nu are decât să-i ridice o statuie lângă bustul lui Horthy, că doar se împărtășesc din aceeași viziune și aspirație anti-românească, așa încât le-ar sta bine împreună. Doar Horthy reprezintă trecutul de glorie al Ungariei, iar Tokes prezentul acesteia, având în vedere că dorința sa de protectorat al Budapestei asupra Transilvaniei e în legătură directă cu ocuparea Ardealului de nord de către trupele horthyste în 1940.
Extremismul maghiar la sfârșit de an: autonomia ”se va solda cu vărsare de sânge”
Anul 2013 a fost plin de amenințări extremiste maghiare, dar îndemnul din revista Europai Ido (Covasna) la un al treilea pas al autonomiei care ”se va solda cu vărsare de sânge” le întrece