Traian Băsescu, un Irod al zilelor noastre
Este clar că Băsescu a fost învins de dorinţa populaţiei de a scăpa de un preşedinte instigator, agresiv şi cam dictator. Dar Băsescu nu a plecat pur şi simplu, deşi voinţa populară era uşor de ghicit. Înainte de a dispărea de pe scena publică, el a vrut să-i facă rău României, să o pedepsească pentru că nu-l mai voia. Şi atunci a pârjolit totul în urma sa, pentru ca ţara să aibă de suferit din cauza plecării sale. Dacă nu-l va regreta pe el, ceea ce era imposibil, atunci să regrete răul făcut de el şi să aibă de tras ponoasele.
În acest scop, Băsescu şi-a pus la muncă toţi agenţii, toate cozile de topor din instituţiile statului, toate resursele, pentru a distruge imaginea României în faţa partenerilor externi, pentru a provoca, dacă este cu putinţă, îngrijorare faţă de situaţia ţării, deşi nu era cazul, tot procesul de îndepărtare a sa de putere întâmplându-se în limitele legii, inclusiv suspendarea sa. Dar, ca Irod înainte de a muri, Băsescu voia să-l plângem, şi, pentru că nu existau şanse să-l plângă altcineva decât cei care s-au înfruptat din comorile ţării sub protecţia sa, atunci a ales să ne facă rău, poate o să plângem măcar din cauza asta.
Irod, pentru a înţelege comparaţia, a dat ordin să fie omorâţi câteva sute de oameni după moartea sa pentru ca poporul evreu să plângă măcar de durerea morţilor din familiile lor şi pentru ca să nu se bucure de dispariţia nebunului… Băsescu ar vrea, într-un mod similar, ca România să se prăbuşească din cauza lui pentru că astfel poate ajungem să suferim şi să purtăm doliu după marele om politic care a fost el...
Dar acesta nu este singurul motiv pentru care Băsescu va ieşi din istorie. Culmea este că, în bătălia sa finală, printre multe alte gafe şi atitudini impardonabile la adresa poporului român şi a democraţiei, a ajuns să îl aibă de aliat pe Laszlo Tokes. Nimic nu poate fi mai rău decât să te sprijine acest anti-român declarat, care ocupă un loc al României la Bruxelles ca să-şi vorbească de rău ţara şi care îi întoarce în acest fel serviciul lui Băsescu pentru momentul în care a fost promovat ca vicepreşedinte al PE cu voturile PDL.
Dacă marele “lider de opinie” care te apără este Laszlo Tokes, atunci la revedere. Ba chiar adio. Sprijinul lui Tokes este mai degrabă un certificat de deces politic decât un atu, având în vedere că toate acţiunile lui Tokes sunt îndreptate împotriva României. Iar dacă Tokes îl voia mai departe pe Băsescu, acest fapt arată cât de român era Băsescu însuşi!
Dar pentru că somnul raţiunii naşte monştrii, iar Băsescu a născut emuli, ne-am trezit la un moment dat, înainte de suspendare, cu o chemare la luptă a lui Mihai-Răzvan Ungureanu prin care acesta dorea o revoluţie împotriva USL. Ca şi cum spionii s-ar ocupa cu mişcări populare, nu de gherile împotriva democraţiei.
Nu l-am văzut pe Mihai-Răzvan Ungureanu preocupat de democraţie atunci când Roberta Anastase fura voturi în Parlament în văzul întregii lumi, nici când protestatarii din Piaţa Revoluţiei erau bătuţi cu sălbăticie de forţele de represiune ale regimului Băsescu la începutul acestui an.
Dar MRU nu mai putea, brusc, de dragul instituţiilor statului de drept intitulate Roberta Anastase, Vasile Blaga sau Traian Băsescu. Aceşti oameni însă au fost politicieni care au masacrat democraţia din România, nu principii sau autorităţi de stat.
Intenţia lui MRU de a salva autocraţia băsesciană prin proteste de stradă a fost crucea de pe catafalcul său politic. Dacă spionul MRU se credea îndreptăţit să fie călăuzitorul democraţiei, era într-o gravă eroare. Specialitatea sa au fost dosarele, secretele şi intrigile în favoarea lui Băsescu, nu apărarea poporului român care oricum nu ar fi ieşit în stradă să-l apere pe preşedintele detestat pentru a cărui demisie au luat bătaie tot în stradă iarna trecută, de la alţi apostoli ai democraţiei înarmaţi însă cu bastoane, nu cu dosare şi agenţi de influenţă precum numitul MRU.
Dar ce pierdea România atât de grav prin suspendarea şi demiterea lui Băsescu? Un personaj pus pe harţă continuă, care nu putea sta locului dacă nu se războia cu cineva, care nu suporta criticile şi care era intitulat Zeus de apropiaţi? Unde era marele derapaj de la democraţie, invocat de agenţii lui Băsescu din străinătate, care vehiculau informaţii certe de genul că judecătorii de la Curtea Constituţională vor fi arestaţi?
Acest gen de afirmaţii ne arată cum ducea Băsescu războiul împotriva demiterii sale: prin minciună, dezinformare şi chiar ameninţări. Să nu uităm de ameninţările primite de o judecătoare de la Curtea Constituţională sau de cele adresate chiar familiei premierului. Teroarea a fost politica de bază practicată de Băsescu, la care se adaugă dosarul şi şantajul ca formă de comunicare. Ultimul act în acest sens a fost tocmai încercarea regimului său de a trage România într-un conflict cu Europa pentru a fi obligaţi să suportăm prelungirea controlului său dacă nu vrem să ne vorbească lumea de rău. Aşadar Băsescu ne-a vândut efectiv imaginea pentru a ne şantaja să-l lăsăm la putere, pe sistemul ori rămâneţi la comanda mea, ori vă distrug.
Nefericită lipsa de discernământ a popularilor europeni care, speriaţi că România s-a săturat de portocaliul ipocrit, l-au susţinut pe Băsescu până în pânzele albe, încălcând orice normă a echidistanţei şi a democraţiei europene. Cum să iei apărarea unui tiran care a vrut să conducă România de unul singur şi care a vrut să-i dea foc României în relaţiile externe numai să-şi salveze regimul? Dar de ce să ne mirăm, Băsescu a recunoscut că a făcut acest lucru şi în portul Rouen, când era comandant de navă şi când a dat foc portului ca să scape de nişte acuzaţii.
Foarte dureros şi inacceptabil modul în care unii politicieni europeni s-au comportat cu România ca şi cu o colonie care nu are dreptul de a se elibera de tirani, ci trebuie să rămână sclavă pentru că aşa vor unele cercuri de interese obscure. De când şi până când un reprezentant al PPE a văzut în procedura constituţională a suspendării, urmate de referendum popular, adică de votul cetăţenilor, primul act fundamental al democraţiei, o lovitură de stat? Şi ce ne spune asta despre respectarea dreptului României la autodeterminare? Doar pentru că Băsescu s-a închinat la cine i-a promis sprijin extern înseamnă că românii erau obligaţi să-l suporte până la sfârşitul vieţii sau, culmea, să accepte să se lase umiliţi şi de succesorii săi?
România Unită trebuie să-şi recapete demnitatea astfel încât niciun demnitar străin să nu-şi permită să treacă peste voinţa populară şi peste binele real al acestei ţări şi să ne impună un conducător dorit de nu ştiu cine pentru beneficii obscure. Să nu ne facem iluzii că asemenea susţineri s-au făcut din dragoste. În orice caz, sigur nu din dragoste pentru români. Dar România este membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, nu o ţară bananieră ca să decidă nu ştiu ce birocrat de la Bruxelles cine e dictatorul local care trebuie să deţină puterea. România şi voinţa cetăţenilor acestei ţări au fost profund jignite de asemenea declaraţii şi luări de poziţii nejustificate de realităţi, dar justificate de jocurile şi complicităţile externe ale aparatului de represiune şi dezinformare al lui Băsescu. Iar faptul că de la cele mai înalte tribune europene ni se refuza dreptul la libertate şi la o conducere normală a ţării ne arată cât de tare a umilit şi a aservit această ţară Băsescu în ultimii ani doar ca să se menţină la putere.
România a trecut printr-un pericol imens sub Traian Băsescu, pericol pe care puţini dintre noi l-au conştientizat la adevărata lui gravitate. Acest om a lucrat împotriva României fără nicio ezitare şi, dacă ne-ar fi putut arunca într-un război ca să-şi salveze scaunul, ar fi făcut-o fără să se gândească nicio clipă la consecinţe. De fapt, nu am trăit într-un război în ultimii 8 ani, de când a preluat el puterea? Ba da...un razboi între noi ... Iar pe final, a vrut să externalizeze acest război, ducând conflictul la nivel european. Nu i-a fost suficient că a aruncat România în aer şi a secătuit-o, a vrut pe final de execuţie să atragă toată Europa în acest conflict, învrăjbindu-i pe popularii europeni cu socialiştii la fel cum, în ţară, îi aruncase în conflict pe bugetari cu angajaţii din privat.
Potenţialul destructiv al acestui om este egalat doar de lipsa sa de scrupule. Şi acestei modalităţi de a fi în război cu toată lumea i-a spus România stop. Despre Irod se spunea că este mai bine să fii porcul lui, decât ruda lui, pentru că nu omora porcii, carnea acestora fiind interzisă spre consum, în schimb şi-a omorât copiii şi soţia pentru că se temea să nu-i ia cineva locul. Delirul lui Traian Băsescu a fost cel mai rău lucru care i s-a întâmplat României după Ceauşescu. Iar dacă unii populari europeni îl iubeau atât de mult, trebuiau să-l ia acasă, să vadă cum e să dai puterea unui obsedat de control, de violenţă şi de răzbunare. Şi atunci s-ar fi lecuit...
Adevărul este că de la Ceauşescu încoace nimeni nu a mai pus la punct o asemenea reţea de control a României precum Traian Băsescu. Reţea care s-a extins peste graniţe în aşa fel încât la primele semne ale căderii regimului, trâmbiţele regimului au început să lovească România într-o manieră sălbatică. Cred că nu mai trebuie spus că aceşti propagandişti ai regimului Băsescu au fost plătiţi din banii românilor şi au folosit aceşti bani pentru a distruge economia şi imaginea României, pentru a induce teamă şi haos şi pentru a dovedi că plecarea lui Băsescu de la frâiele puterii este dezastruoasă. Normal că, pusă în aceşti termeni în care marele Cârmaci dădea foc la ţară pentru că aceasta nu-l mai voia, suspendarea lui Băsescu a fost păguboasă, dar nu din cauza acţiunilor democratice de suspendare, ci din cauza modului în care acesta s-a agăţat de putere cu preţul sacrificării României. Păguboasă a fost şi răsturnarea lui Ceauşescu, în exact acest sens, pentru că slugile lui au vrut să arunce România în haos ca pedeapsă.
Istoria va face dreptate şi va arăta ce modalităţi infecte şi incredibile a folosit armata lui Băsescu pentru a îngenunchea democraţia românească şi a o supune. O parte din aceste adevăruri au ieşit deja la iveală când s-a aflat că oameni plătiţi de ICR pe bani grei au influenţat presa străină să arunce semnale panicarde la adresa României. Şi aici nu e vorba de acuzaţii gratuite, nici de încercarea de a demitiza reacţii externe punându-le pe seama „agenturilor străine”. Problema tocmai asta e, că nu era vorba de războiul altora împotriva României, ci chiar de atacul slujbaşilor lui Băsescu la adresa propriei ţări. A fost ultima zvâcnire a lui Irod împotriva propriului popor, care trebuia nimicit pentru a regreta eliberarea de sub tiran...
Vara asta s-a purtat mizeria
Din cauza dezastrului provocat de politicile PDL şi ale lui Traian Băsescu, culoarea portocalie a devenit urâtă şi detestată în toată România. Dovada care risipeşte orice îndoială în acest sens o reprezintă faptul că până şi PDL s-a lepădat de portocaliu în campania pentru alegerile locale şi s-a apucat să murdărească o altă culoare, verdele.
În buna lor tradiţie de înjosire şi impietare, pentru campania referitoare la referendum, PDL şi Băsescu au murdărit cea mai pură culoare, albul, despre care îşi imaginează că ar putea ascunde negrul politicilor anti-româneşti ale regimului care stă să dispară. Băsescu nu a plecat din politica românească fără să murdărească tot ce poate, până şi culoarea-simbol a purităţii. Dincolo de trucul faptului că albul este potrivit pe căldura verii, iar toţi cei care poartă natural alb pentru a nu atrage razele soarelui vor fi declaraţi susţinători ai lui Băsescu chiar dacă nu au nicio legătură cu subiectul, este şocant faptul că Băsescu nu respectă nimic. Ce ar vrea să ne convingă slujbaşii regimului prezidenţial? Că nu eşti român dacă nu-l vrei pe Băsescu? Sau că, dacă eşti în viaţă, eşti pro-PDL? Sau îl iau pe Dumnezeu de partea lor, cum a făcut un senator PDL care a încercat să oprească suspendarea lui Băsescu în Parlament cu Biblia în mână? Într-un registru similar, Cristian Preda i-a acuzat pe liderii USL la mitingul din seara precedentă suspendării că nu au Dumnezeu. Şi într-adevăr, USL nu-l are de Dumnezeu (sau de Zeus, ca divinitate păgână), pe Băsescu, spre deosebire de PDL care se închină la un om practicând astfel idolatria.
Vara asta s-a purtat mizeria, nu albul, iar tupeul apărătorilor lui Băsescu nu a avut margini. Campania de salvare a regimului a fost murdară nu doar în sensul de manevre şi intrigi, ci şi în sensul în care şi-a asociat simboluri şi elemente care nu ar trebui amestecate în politică, denigrându-le prin asocierea cu simbolul răului, Băsescu însuşi.
Sau aş mai avea o interpretare pentru sloganul PDL din campanie, şi anume „în vara asta se poartă ura”. Mizeria. Ura lui Băsescu împotriva românilor, ura PDL împotrva democraţiei care le-a luat vaca de muls şi de furat, dar nu doar în vara asta, pentru că de opt ani de zile Băsescu şi partidul său au propagat numai ură şi dezbinare.
Ceea ce a depăşit cadrul intern a fost faptul că Băsescu a avut parte de aceeaşi susţinere greşită de la unii străini ca şi Ceauşescu în anii 70. E păcat că anumiţi oficiali europeni nu au învăţat din lecţia lui Ceauşescu nimic. Şi dictatorul comunist a păcălit câteva minţi înfierbântate, a mai momit pe ici, pe colo, câteva voci din mass-media, şi a ajuns invitat la curtea Reginei Angliei sau la Washington ca marea speranţă a Europei de Est. După ce i-a păcălit că reprezintă şansa deschiderii şi a dialogului, Ceauşescu a pus biciul pe români şi a început să înşele pe toată lumea, menţinând însă o imagine bună în afară. Până când lumea s-a prins.
De ce argumente mai au nevoie politicienii cancelariilor străine ca să se convingă că Băsescu îi păcăleşte aşa cum i-a păcălit la un moment şi pe români? Ei nu văd cum a decăzut această ţară, nu sesizează fondurile europene pierdute, nu observă distrugerea economică, socială şi morală a României? Sau nu-i interesează şi preferă să facă jocuri mărunte şi care nu le fac cinste?
Atâta lipsă de viziune şi de cunoaştere istorică este blamabilă. Nu poţi să intervii în evoluţia unei alte ţări, chiar şi numai la nivel declarativ, dacă nu ai răbdarea şi bunul simţ să-i studiezi întâi istoria, ca să te asiguri că părerea ta este cât de cât avizată şi utilă. Aceşti înţelepţi închipuiţi care îşi dădeau cu părerea despre cât de bun ar fi Băsescu pentru România ar fi trebuit aduşi aici să trăiască sub pumnul lui Băsescu, să primească ei darul unui conducător atât de luminat şi să suporte consecinţele. Aşa cum ar fi trebuit făcut şi cu cei care s-au grăbit să-l îmbrăţişeze pe Ceauşescu, stând la fereală în statele lor libere, dar fabulând bolnăvicios cu privire la marele Cârmaci. Când nişte muncitori francezi au fost delocalizaţi din ţara lor şi trimişi să muncească în România pe salariul mediu de la noi, au dat bir cu fugiţii. Să vină marii admiratori ai lui Băsescu să trăiască la nivelul pensiilor şi salariilor din România, şi apoi îi credem cu admiraţia lor!
Cred că a fost multă laşitate şi interes în toate luările de poziţii pro-Băsescu din perioada suspendării. Acest lucru e evident dacă ne referim la PPE, o familie portocalie mai mare care ar fi dat orice să-şi pună plodul la adăpost şi să-şi păstreze astfel controlul asupra României. Acest gen de atitudini au dăunat însă grav europenismului românesc, pentru că şi-a arătat o faţă hâdă, cea în care voci oficiale europene ne impuneau să-l menţinem pe Băsescu doar pentru că au ei acest interes. Urâtă formă de a ne spune că suntem la cheremul lor şi că părerea noastră şi doleanţele noastre ca români nu-i interesează!
Cei care s-au îndrăgostit brusc de democraţie când au văzut că Băsescu este îndepărtat în mod democratic de la putere nu au avut nicio emoţie la alegerile prezidenţiale din 2009, când voturile apăreau ca din cer din străinătate în aşa fel încât Băsescu să fie reales cu orice preţ. Sau când Roberta Anastase fura voturi la vedere pentru a tăia pensiile cetăţenilor români sau cu atâtea alte ocazii de demolare a democraţiei româneşti.
Eu am crezut că intrăm în Europa ca să fim protejaţi de abuzuri, nu ca să fie încurajate abuzurile cui trebuie, cui şi-a aranjat apele, iar aceştia să fie menţinuţi la putere chiar şi împotriva propriului popor. Nu suntem totuşi America Latină, deşi Băsescu spre acest model s-a îndreptat. La fel, sprijinul ruşinos pe care i l-au acordat unii din afara României seamănă destul de bine cu protejarea dictatorilor sud-americani, care puteau să taie şi să spânzure în propria lor ţară atâta timp cât îşi întreţineau prieteniile externe în moduri care nu pot fi comentate.
Prin îndepărtarea lui Băsescu, românii au câştigat mai mult decât părea iniţial, şi-au redobândit suveranitatea şi dreptul de a decide în propria lor ţară şi au ieşit din regimul bananier în care domina sus-numitul, cu complicităţile externe care au ieşit la iveală cu ocazia suspendării. Un lucru e sigur: PPE, portocaliii europeni, nu sunt prietenii României, şi ar fi bine să ţinem minte acest lucru pe viitor. Aş spune chiar că sunt prietenii duşmanilor acestei ţări, adică ai clicii lui Băsescu. Aşa că atenţie la popularii europeni: scopul lor este înrobirea şi masacrarea drepturilor şi libertăţilor individuale. Reacţia lor în cazul România a fost devoalarea acestui adevăr crud şi periculos. Acest lucru rezultă probabil din doctrina lor compozită, nesigură, aleatorie şi oportunistă, din lipsa lor de grijă pentru om, până la urmă. Acelaşi lucru s-a putut observa şi în Franţa şi Italia pe când aceste ţări se aflau sub auspiciile nefaste ale unor bufoni de talia lui Băsescu, inspiraţi din aceeaşi dreaptă uzurpată şi anormală.
Probabil că popularii, ce ironie cu această denumire de vreme ce puţine regimuri politice au fost mai impopulare, erau speriaţi de pierderea de teren în Europa şi de aceea s-au pus cu picioarele pe România, sperând să-şi păstreze măcar acest teritoriu. Dar România nu e colonia experimentelor PPE, deşi reprezentanţii acestui grup au avut exact această atitudine, ca şi cum ei trebuiau să decidă care e guvernatorul naţiunii noastre! Am un gust amar vizavi de populari pentru că, după ce au susţinut în România tot felul de experimente sociale nefaste, cum a fost Codul Muncii pedelist, cel mai dur din câte există în Europa, cel mai nedrept vizavi de drepturile muncitorilor, şi-au arătat făţiş rolul de dirijori ai distrugerii ţării noastre şi de luptători împotriva interesului nostru naţional. Nu am realizat la început, când a demarat procesul suspendării lui Băsescu, ce implicaţii externe va avea, pentru că încă mai credeam în dreptul nostru la democraţie. Când am văzut cum se comportă unii populari vizavi de dorinţa românilor de a se elibera de jugul portocaliu mi-am dat seama însă cât de importantă era această schimbare pentru viitorul României. A fost o mişcare esenţială pentru a ne salva naţiunea şi a o dezrobi de lanţurile pe care le-au aruncat unii şi alţii în jurul făpturii noastre naţionale. România trebuie să fie Unită nu doar pe plan intern în interesul binelui cetăţenilor, ci şi pe plan extern pentru a evita să mai ajungem vreodată în situaţia de a nu avea dreptul de a ne schimba conducătorii şi de a alege prin vot ce este mai bine pentru noi. Presa aservită PPE la nivel european nu e prea diferită de cea aservită lui Băsescu în România. Lipsa ei de discernământ, atitudinea de tip Monica Macovei şi aruncarea de acuzaţii aberante a fost o altă armă folosită de populari pentru a-şi păstra controlul colonial asupra României.
Nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar acţiunea USL de îndepărtare a PDL-ului şi a lui Traian Băsescu de la putere a fost un act eroic similar cu Revoluţia din 1989. Toate evoluţiile şi implicaţiile care au apărut pe durata procesului vin să confirme acest fapt. Era normal de altfel ca, dacă ne-am pricopsit cu un nou Ceauşescu, să fie nevoie şi de o nouă revoluţie, de data aceasta de catifea. Din păcate, în spatele catifelei, au fost multe cuţite înfipte în spatele democraţiei româneşti şi a aspiraţiilor acestui popor...
USL are meritul de a fi pus degetul pe rană şi de a fi izgonit ameninţarea imensă la adresa ţării noastre. Din exemplul negativ al felului în care PDL şi Băsescu au închinat ţara la fel ca pe vremea Imperiului Otoman, în aşa fel încât schimbarea de domn să se facă doar cu voia stăpânirii străine şi cu firmanul Înaltei Porţi, putem deduce şi felul în care trebuie să construim România Unită de acum înainte.
României trebuie să i se recunoască dreptul de a fi o democraţie reală şi respectată, nu un stat de mâna a doua, bun doar să încaseze şuturile oficialilor europeni când aceştia au de rezolvat probleme în politica lor internă sau când vor să-şi afirme supremaţia la nivelul UE.
Conducerea României nu se dă prin firman de la Bruxelles sau din altă parte, ci prin vot popular, în condiţiile legii. Cine încearcă să încalce votul cetăţenilor sau reglementările Parlamentului, acela este autorul de lovituri de stat, nu cei care veghează la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării.
România este un stat suveran şi independent şi se află în calitate de partener în Uniunea Europeană, nu în calitate de stat servil sau de vasal al unor grupări politice sau cercuri de afaceri.
Dacă vom ţine cont de aceste precizări, atunci nu ne vom mai afla niciodată în situaţia nefericită de a ni se impune de afară un conducător sau o anumită opţiune politică.
Strategia adoptată până la urmă de Băsescu şi partidul său ne-au arătat un dispreţ suveran pentru democraţie. Prin boicot, PDL s-a cerut singur afară solicitându-şi desfiinţarea ca partid care nu doreşte să participe la alegeri şi care nu vrea confruntarea cu electoratul. Înseamnă că acest partid nu are ce să caute într-un sistem democratic şi nu are decât să emigreze în bloc spre Coreea de Nord unde stăpânirea se menţine cu forţa pe viaţă şi se dă din tată în fiu. Înainte, liderii PDL le cereau aleşilor lor să stea în bănci ca să blocheze Parlamentul. Acum le-au cerut tuturor românilor să stea în case şi să anuleze astfel democraţia. A fost mandatul de ieşire definitivă din viaţa politică a PDL-ului şi a lui Traian Băsescu.
Dar, până la urmă, cine erau prietenii lui Traian Băsescu şi susţinătorii lui care dădeau mesaje publice că îl doresc din nou preşedinte? Nu cumva duşmanii declaraţi ai României, cum de exemplu vicepremierul Ungariei Semjen Zsolt, care s-a folosit de Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad pentru a da mesaje în favoarea suspendatului? Vicepremierul Ungariei este cel care, în nenumărate rânduri, a militat public pentru autonomia şi enclavizarea unei părţi din România şi pentru unificarea de spaţii etnice în dispreţul graniţelor statului român, al suveranităţii naţionale şi al tratatului de bună vecinătate. Potrivit zicalei „spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti”, înţelegem că Băsescu era tovarăşul de drum al celui mai neconstituţional şi mai nedemocratic Guvern din Europa, cel maghiar, concurându-l însă în dispreţul pentru democraţie.
Este evident de ce Băsescu era susţinut de un oficial maghiar reprezentant la cel mai înalt nivel al Guvernului de la Budapesta: pentru că a susţinut jocurile extremiştilor maghiari în ultimii ani şi l-a însoţit pe Viktor Orban în demersurile de distrugere a democraţiei, ba chiar şi l-a ales ca model de autocraţie şi de nerespectare a legilor ţării.
Dacă Băsescu a primit sprijinul celui mai nedemocratic Guvern din Europa, cel al lui Viktor Orban, ce ne spune acest lucru despre democraţia şi practicile preşedintelui suspendat?
Şi atunci nu trebuia Europa să înţeleagă că Traian Băsescu este tizul din România al autocratului Viktor Orban şi al dictaturii sale de inspiraţie horthystă?
Ceea ce am susţinut despre implicarea Guvernului Ungariei de partea lui Băsescu s-a confirmat chiar cu o zi înainte de vot de la cel mai înalt nivel. Premierul Viktor Orban a îndemnat cu numai câteva ore înainte de vot la boicotul referendumului, aflându-se, culmea, în România. Nu ar trebui să ne mire, de vreme ce acelaşi politician maghiar se gândeşte să înlocuiască sistemul democratic cu altceva. Probabil cu o dictatură. Lucru la care este bun tovarăş cu Traian Băsescu, un alt politician care, după ce a profitat de votul democratic, nu mai ştia cum să-l anuleze.
Traian Băsescu se ascunde degeaba după chichiţe legislative şi după proceduri făcute anume pentru a-l salva. Cei aproape 9 milioane de români care au spus DA demiterii ne arată că poporul român nu-l mai vrea preşedinte pentru că şi-a încălcat toate promisiunile şi a înjosit calitatea de preşedinte pe care nu o mai poate ocupa, de azi înainte, decât prin impostură şi fraudă morală.
Am atenţionat asupra implicării Ungariei în referendumul care îi privea doar pe români, şi, din păcate, am avut dreptate. Orban era dator, doar a fost lăsat să îşi facă de cap în România controlată de Băsescu şi să obţină tot ce şi-a propus: dublă cetăţenie pentru etnicii maghiari, precum şi demararea procedurilor pentru drepturi colective şi enclavizarea unei părţi din Transilvania.
Orban speră, probabil ca, alături de Traian Băsescu, să alunge democraţia din Europa de Sud-Est şi să transforme cele două ţări într-un experiment uriaş al tiraniei scăpate de controlul democratic al votului.
După ziua referendumului, lucrurile au devenit şi mai clare. Atunci când liderul unei ţări străine încearcă să decidă – şi culmea, reuşeşte – asupra cursului democratic al poporului nostru, nu pot decât să mă întreb asupra viitorului României şi al suveranităţii sale. Dacă minoritatea maghiară s-a lăsat manipulată de Guvernul de la Budapesta intrând astfel în antiteză cu majoritatea cetăţenilor români, este o dovadă că Ungaria se implică în politica noastră internă, încălcând orice normă a Uniunii Europene şi orice responsabilitate care decurge din buna vecinătate a celor două ţări.
Votul pentru referendum merita validat chiar şi numai din acest motiv: al implicării unui stat vecin, cu intenţii deloc prietenoase, în boicotul votului. Dacă pragul de 50 la sută plus unu din numărul total al alegătorilor înscrişi pe liste putea fi justificat în condiţiile în care cetăţenii români erau lăsaţi să vină la vot, amestecul Ungariei în neatingerea pragului, precum şi boicotul organizat de către PDL şi Traian Băsescu, golesc de conţinut cerinţa de cvorum a Curţii Constituţionale. Sper să avem de a face cu o Curte Constituţională a României, nu a Ungariei, în decizia validării votului pentru demiterea lui Băsescu. Sper ca românii să fie lăsaţi să îşi ia ţara înapoi, chiar dacă Ungaria, complice cu Traian Băsescu, nu doreşte acest lucru!
Dacă referendumul ar fi invalidat, iar Traian Băsescu s-ar întoarce la Cotroceni contra voinţei poporului român, nu ar fi decât un preşedinte ranchiunos faţă de cei aproape 9 milioane de români care nu-l mai doresc şi, în acelaşi timp, un preşedinte profund îndatorat Budapestei.
Timpul pe care şi l-a luat Curtea Constituţională pentru a decide corect soluţia în cazul referendumului pentru suspendarea lui Traian Băsescu este un semn de maturitate al instituţiei. CCR a dovedit că este în slujba poporului român şi că vrea să ia o decizie corectă, bazată pe verificarea listelor electorale care s-au dovedit a fi vechi şi supradimensionate.
După actualizarea listelor electorale se va dovedi clar că cei aproape 8,4 milioane de români care au votat la referendum depăşesc cu mult cifra de 50 la sută plus unu necesară cvorumului. Corectarea listelor electorale va conduce la o decizie luată în conformitate cu numărul real de alegători români, ceea ce înseamnă că Băsescu va fi demis şi că trucul său şi al PDL de a boicota democraţia nu a funcţionat.
Amânarea deciziei de către CCR este o victorie a democraţiei şi a poporului român care a dovedit la referendum că îl vrea demis pe Traian Băsescu. Iar acest lucru se va întâmpla după ce instituţiile statului vor oferi cifrele corecte ale cetăţenilor cu drept de vot din România.
Atunci, vom avea din nou o Românie Unită, aşa cum ne-o dorim cu toţii, iar pricina de poticnire şi de vrajbă va înceta. Ne vom putea aşeza cu toţii pe un făgaş nou, lăsând deoparte ura şi vrajba trecutului pentru a reconstrui o Românie Unită în spirit şi în idealuri.
II. Cele patru crize
Criza identitară. Pierderea valorilor tradiționale
Faptul că limba română este tot mai trunchiată şi mai sărăcită, inclusiv la nivelul liderilor, este o dovadă a pierderii acestei identităţi. Ce înseamnă de fapt identitatea? Înseamnă acele elemente care ne definesc ca români, ca neam. Iar limba română este un element principal aici. Nu unicul. Se adaugă respectarea valorilor tradiţionale, respectul faţă de Biserică şi credinţă, adoptarea valorilor familiei, păstrarea legăturilor de familie între generaţii şi atitudinea naţională de respect şi apărare a independenţei şi suveranităţii României. Patriotismul este o componentă importantă a identităţii, felul în care ne raportăm la imn, la drapel, la instituţiile statului, la mândria conştiinţei de neam, la sărbătorile importante pentru români, dar şi la ceea ce semnifică ele. Dezinteresul pentru toate aceste elemente ne indică o criză clară a identităţii, care trebuie depăşită dacă vrem să nu devenim un popor al nimănui, dispreţuit de alţii şi călcat în picioare de interese globale.
Ultimii ani au însemnat pentru România o culme a internaţionalizării moravurilor şi o par