Statul de drept
Noțiunea de stat de drept este utilizată pentru a sublinia diferențele dintre regimurile democratice și cele dictatoriale sau despotice. Statul de drept este acel stat care se bazează, în funcționarea sa, pe o ierarhie de norme capabile să genereze ordinea juridică.
În statul de drept, statul este garantul drepturilor și libertăților individuale ale cetățenilor săi. Totodată statul este dator să le asigure cetățenilor săi, securitatea internă și externă prin instituții a căror fucționare să se bazeze numai pe principii democratice.
Statul de drept este conceptul ce stă la baza democraţiei. Nu putem avea o democraţie puternică fără a avea un stat de drept autentic.
În momentul în care statul de drept este slăbit nu numai că democrația este șubrezită, dar apar elemente de dictatură sau de despotism pentru că voința unor indivizi, vorbim de cei care dețin puterea, ajunge să învingă legea.
În acești 22 de ani care s-au scurs de la Revoluția din 1989, în România a existat o preocupare pentru a crea aparențele unei democrații. Alternanța diferitelor formațiuni politice la putere a fost evocată, de toată clasa politică, ca dovada supremă a existenței democrației româneşti. Nimic mai fals. Alegerea, mai corectă sau mai puțin corectă, a conducătorilor de către popor, nu înseamnă că avem o democrație. Alegerile libere sunt doar o componentă a democrației. Dacă democrația nu se manifestă și pe parcursul mandatului exercitat de câștigătorii alegerilor, atunci avem orice, numai democrație nu.
Cetățenii își aleg niște reprezentanți pentru a le apăra interesele, pentru a gestiona corect avutul public și pentru a-și exercita puterea în limitele statuate de Constituție, de normele legale și de normele morale ale societății.
O anumită parte a clasei politice româneşti a încălcat aceste limite în picioare, refuzând practic instituirea și întărirea statului de drept. Cei care au făcut acest lucru au uzat de invocarea unor deziderate ieftine și populiste. Nu respectăm Constituția pentru a putea depăși criza economică. Nu respectăm deciziile, definitive și irevocabile, ale instanțelor judecătorești, pentru a putea ieși din criza economică. Nu respectăm drepturile fundamentale ale omului pentru a învinge recesiunea. Aceste texte ieftine care poartă amprenta inegalabilă a PDL-ului reprezintă dovezi irefutabile ale slăbiciunii democrației și statului de drept în România.
În România, s-a ajuns ca statul să considere că nu-și poate onora anumite datorii față de cețățenii săi sau față de mediul economic privat. Iar soluţia găsită de fostele guverne portocalii era stupefiantă: emiteau o lege prin care stipulau că statul nu mai are obligaţia să plătească acele datorii. Cum putem numi un stat cu un astfel de comportament ca fiind stat de drept?!
Din păcate, ideea că anumite principii, deosebit de importante pentru democraţie și pentru demnitatea socială, nu sunt semnificative pentru că nu aduc beneficii imediate a prins în rândul oamenilor și este rezultatul politicii mârșave duse de o anumită clasă politică românească. Este mai importantă găleata din campanie decât respectarea Constituției, e mai important pachetul cu alimente de bază primit în campania electorală decât existența statului de drept... Din păcate, așa gândesc unii politicieni, dar, mai grav, au ajuns să gândească în acest fel chiar și electorii. Dacă lucrurile ar merge așa în continuare, atunci drumul României ar fi înapoi la dictatură.
Într-adevăr, nici statul de drept și nici Constituția nu țin de foame în mod direct, dar asigură dreptul de a avea acces liber la hrană şi resurse fără ca individul să fie umilit.
Cel mai grav lucru este faptul că toate aceste lucruri, cunoscute de toată lumea, de la președintele Republicii până la un copil de 14 ani, nu mai revoltă pe nimeni. Sunt considerate banalități. Sunt considerate normale. În perioada fostei puteri am ajuns să considerăm normal faptul că avem un stat care nu se bazează pe sistemul de norme de drept, ci pe sistemul PCR, pile, cunoștințe și relații. Faptul că justiţia era la cheremul puterii şi funcţiona ca armă letală împotriva adversarilor politici. Şi uite aşa, societatea a ajuns să accepte, să tolereze și chiar să considere stare de normalitate funcționarea statului mafiot portocaliu.
Din perspectiva statului de drept, Constituția este instituția superioară, căreia i se subsumeaza alte legi și alte norme, și este expresia cetățenilor, reprezentând puterea populară. Poporul votează o Constituție pentru a stabili limitele în care trebuie să se încadreze reprezentanții lor politici în exercitarea puterii. Respectând Constituția acceptăm voința poporului și ne supunem ei, nerespectând-o, refuzăm poporului dreptul de a stabili regulile și de a-și impune voința.
Trebuie să înțelegem cu toții că orice compromis vis-a-vis de respectarea statului de drept este foarte costisitor pentru noi ca țară, ca societate și ca indivizi.
Trebuie ca societatea, în ansamblul său, să lupte pentru impunerea și respectarea voinței sale. Nu ne putem permite nici un fel de compromis în această privință pentru că, fără o Constituție respectată și fără un stat de drept cu adevărat puternic, orice membru al societății poate fi în situația de a-i fi încălcate drepturile sau de a cădea victimă abuzurilor statului.